Enigma Otiliei
- Tema si viziunea despre lume
(roman realist de tip balzacian)
George Calinescu
Perioada interbelica se carcaterizeaza in plan
cultural autohton printr-un mare dinamism creator. Dincolo de efervescenta
culturala, ce carcaterizeaza aceasta epoca, se pot distinge doua curente
culturale cu viziuni in opozitie: odernismul, teoretizat de Eugen Lovinescu, si
traditionalismul, promovat de Nichifor Crainic si Cezar Petrescu. Intr-o
perioada in care romanul romanesc se indreapta spre modernitate, spre modelul
prousian, George Calinescu isi propune prin romanele sale, sa revitalizeze
modelul balzacian, carcaterul obiectiv al acestei specii literare. Scriitorul
vede in clasicism singura modalitate de a crea durabil si esential.
Senificativa pentru viziunea despre lume a autorului
este opera literara „Enigma Otiliei”, un roman realist balzacian, apărut in
anul 1938. Cititorul romanului isi va pune firesc urmatoare intrebare: „Romanul
<<Enigma Otiliei>> mai face parte din familia romanelor realist
obiective cum sunt <<Ion>>, <<Padurea Spanzuratilor>>?”.
Raspunsul este indiscutabil unul negativ, deoarece George Calinescu, inainte de
a creea o lume,o interpreteaza, o rada printr-un fin simt critic. „Enigma
Otiliei” apartine asadar unei alte varste a realismului, si anume realismul de
tip critic.
In primul rand, romancierul is propune prin creatia
sa o reflectare veridica, verosimila a realitatii, asadar o literatura
mimetica. Universul fictional aduce in fata cititorului imaginea societatii
burgheze, bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea. Ideea generala a
textului este aceea ca banul distruge etica unei societati: „Zeul la care toti
se inchina este banul”, afirma Balzac. Astfel, discursul narativ urmareste
degradarea relatiilor interumane din pricina banului. Relatia paterna dintre
Costache Giurgiuveanu si fica sa vitrega, Otilia Marculescu este distrusa din
pricina avaritiei batranului care moare inainte de a-i fi asigurat fetitei sale
un viitor. Relatia fraterna dintre Costache Tulea se distruge tot din cauza
interesului acesteia din urma pentru mostenire. Relatia dintre soti se
intemeiaza tot pe criterii financiare: Stanica Ratiu se casatoreste cu Olimpia
pentru zestre, dar nu-si asuma rolul de sos sau de tata.
In al doilea rand, caracterul realist al operi se
evidentiaza si la nivelul tematicii abordate: o tema sociala, urbana. Aceasta
tema generela se particularizeaza prin altele secundare, avand ca punct e
plecare opera lui Balzac: tema mostenirii, orfanului, tema paternitatii esuate
sau tema iubirii (maturizarea sentimentala a lui Felix Sima).
In aceeasi ordine de idei, romancierul construieste
personaje tipologice reprezentative pentru literartura realista. Costache
Giurgiuveanu este avarul, Stanica Ratiu e parvenitul si demagogul, Leonida
Pascalopol e barbatul matur, Titit Tole e tipul retardatului, Simio Tolea e
tipul senilului, Agla Tolea e „baba absoluta si fara cusur in rau”, Aurica este
fata batrana. In acest carusel al mastilor, Otilia Marculescu este un personaj
cu adevart viu. Ea ar putea fi incadrata in tipologia cochetei, tipologie pe
care o depaseste insa tocmai datorita modalitatilor moderne de carcaterizare
utilizate de autor in constructia acestui personaj (tehnica reflectarii
poliedrice).
Nu in ultimul rand, stilul adoptat este cel specific
prozei realiste. Perspectiva narativa este una obiectiva, cu o vizune „din
darat” care ii apartine unui narator omniscient, omniprezent si extradiegetic.
Obiectivitatea naratoriala este una paradoxala, deoarece nu mai desemneaza
absenta din evenimente a unui narator impersonal, ci amestecul permanent al unui
specialist care critica lumea prezentata. Universul romanului este redat prin
ochiul unui estet.
Asa cum am afirmat ceva mai sus, discursul narativ se
centreaza pe o tematica sociala, urbana, particularizata prin teme specific
balzaciene: mostenirea, paternitatea eseuata, tema orfanului si cea a iubirii.
O prima secventa narativa semnificativa pentru
ideatica romanului poate fi considerata cea a jocului de table din capitolul
intai. Aceasta secventa narativa dezvaluie tpologiile de personaje si prefigureaza
conflictele majore ale romanului. La intrarea in incapere, Felix aface
cunostinta cu cele trei personaje aflate la masa. Intocmai ca la Balzac, George
Calinescu recurge la prezentarea vestimentatiei, care devine definitorie pentru
trasaturile de caracter ale personajelor. Primul cu care baiatul face
cunostinta este Leonida Pascalopol. Stilul sau vestimentar ii tradeaza
eleganta, rafinamentul. Apoi, Felix face cunostinta cu Aglae Tulea, cuafura
japoneza a acesteia ii reliefeaza predispozitia spre imitatiei, ipocrizia, la
fel cum buzele subtiri sunt un semn al malitiozitatii femeii. Aurica este fata
batrana. Prezentarea celor doua personaje, Agla si Simion Tulea avertizeaza
asupra autoritatii feminine in cadrul acestei familii: Agla poarta la brau, la
fel ca barbatii, un ceas prins cu lant, in vreme ce simion, cu broboada pe
spate brodeaza la etamina. Scena poate fi considerata si o secventa de
perspectiva finalista. Gestul lui Pascaopol care-i ofera Otiliei inelul
prefigureaza casatoria celor doi din final.
Discursul narativ al romanului fructifica si tema
erosului, urmarind maturizarea sentimentala a tanarului Felix Sima.
Problematica textului este reprezentata de maturizarea tanarului nevoit sa
traiasca intr-un mediu inconjurat de omeni lipsiti de consistenta morala. El se
indragosteste de otilia si primeste primul sarut de la aceasta, conditionat de
respectarea capriciului fetei de a-l accepta langa ea pe Pascalopol. De
asemenea, prima experienta sexuala Felix o traieste cu frivola Georgeta pe care
o cunoaste datorita josnicului Stanica Ratiu. In societatea viciata moral in
care traieste, Felix va ajunge implinit in cariera recurgand la o casatorie din
interes. Astfel, prin intermediul sotiei a ajuns in cercurile inalte ale
societatii, devenind un medic renumit si profesor universitar.
Viziunea despre lume a autorului se evidentiaza si
prin relatia incipit-final. Proza realista care se vrea o reflectare veridica a
realitatii, propune un univers inchis care se coordoneaza dupa legi proprii. De
aceea, incipitul si finalul urmeaza o logica a simetriei.
Incipitul este realizat in maniera balzaciana, prin
fixarea exacta a cronotopului: „Intr-o seara de la inceputul lui Iulie 1909, cu
putin inate de orele 10, un tanar de vreo optusprezece ani... venea in strada
Antim dinspre strada Sfintii Apostoli”. Naratorul se opreste in continuare
asupra descrierii strazii Antim din Bucuresti. Desi utilizeaza naratiunea la
persoana a III-a singular, naratorul din „Enigma Otiliei” nu este unul
obiectiv. Se remarca in incipit atitudinea critica a celui care realizeaza
descrierea: „strada parea o caricatura in moloz a unei strazi italice”.
Intocmai ca la Balzac, tehnica descrierii orienteaza privirea dinspre exterior
in interior, disnpre general spre particular. Descrierea strazii este urmata de
cea a casei lui Mos Costache Giurgiuveanu. Detaliile surpinse in descrierea
casei devin semnificative pentru intelegerea personalitatii proprietarului.
Falsitatea acestuia, ipocrizia, tendinta spre imitatie sun trasaturi de
caracter sugerate de imaginea ferestrelor acoperite cu hartie translucida,
imitand un vitraliu de catedrala. Atentia sporita a proprietarului dornic de
a-si apara averea este evidentiata de cele patru ferestre de o inaltime absurda
care priveau spre strada. De asemenea, zideria crapata si buruienile care cresc
indraznet reliefeaza atat lenea proprietarului cat si lipsa de gust estetic.
Finalul romanului este realizat sub forma unui epilog
si prezinta destinele personajelor antrenate in conflictele centrale. Stanica
Ratiu a divortat de Olimpia si s-a casatorit cu frivola Georgeta. Felix Sima a
ajuns un medic renumit si profesor universitar intrand in cercurile inalte ale
societatii prin casaorie. Acesta se intalneste intamplator pe tren cu mosierul
pascalopol de la care afla ca i-a redat libertaea Otiliei, femeia alegand sa se
racasatoreasca cu un conte bogat din Argentina. Mosierul ii arata lui Felix o
fotografie cu Otilia, in care acesta nu mai descopera fata enigmatica de
odinioara, ci o femeie frumoasa „invaluita intr-un aer de platitudine
feminina”. Romanul se incheie circular, prezentandu-l pe Felix Sima pe strada
Antim cu privirea atintita spre casa parasita a batranului Costache,
revenindu-i in minte replica acestuia cu care a fost intampinat in urma cu
aproximativ 10 ani, cand a venit in Bucuresti: „Nu, nu, nu, aici nu sta
nimeni!”.
Conflictul principal al romanului este unul exterior
si consta-n lupta pentru mostenire dusa de clanul Tulea. Aglae face aforturi
pentru a inlatura-o pe Otilia de la mostenire si pentru a pune mana pe averea
fratelui sau, Costache Giurgiuveanu. Se remarca insa, si un conflict erotic,
reprezentat de sentimentele de gelozie pe care le incearca Felix, sentimente
generate de prezenta maturului Leonida Pascalopol.
In planul constructiei discursului narativ se observa
preferinta scriitorului pentru structurile clasice. Opera curpinde 20 de
capitole, realizate printr-o simetrie a incipitului cu finalul. In plan
compozitional textul lui Calinescu este realizat pe doua planuri narative: un
plan urmareste istoria mostenirii, iar cel de al doilea, povestea de iubire
dintre Felix si Otilia.
Sunt de parere ca George Calinescu recurge, in
romanul sau, la estetica realist-balzaciana pentru a surpinde imaginea
societatii burgheze bucurestene, pe cale sa se naruie treptat in absenta unei
consistente morle. Am in vedere cand afirm aceasta, propozitia care incheie
romanul si care se constitue, indiscutabil intr-o cheie de receptare a
textului: „Aici nu sta nimeni!”. Pronumele negativ „nimeni” caracterizeaza, de
fapt, lumea infatisata de Calinescu. Personajele care au evoluat pe scena
romanului sunt doar niste masti lipsite de consistenta morala, sunt niste
„nimeni”, marionete supuse efemeritatii timpului. Odata ce cortina s-a lasat,
aceste personaje au disparut in anonimat. Nici macar Felix pe care scriitorul
l-a vrut reprezentativ pentru tipologia ambitiosului sau Otilia, personajul
care a intretinut aura enigmatica a romanului nu au scapat ne afectati de
aceasta lume avida de imbogatire se de afirmare. Felix a ales o casatorie
interesata, in verem ce Otilia a fost invaluita in anonimat, intr-un aer de
platitudine feminina.
In concluzie „Enigma Otiliei” de George Calinescu
ramane o creatie reprezentativa pentru viziunea despre lume a unui autor care
si-a propus sa umple golul din istoria noastra literara prin recurgere la metoa
balzaciana.
No comments:
Post a Comment