Moara cu noroc - Tema si viziunea despre lume
Ioan Slavici
Incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea,
pe fondul aparitiei unei noi clase sociale, burghezia, al dezvoltarii
industriei si a presei, se contureaza un nou current literar, ce poarta numele
de realism. Odata cu aparitia realismului, pentru prima oara in Franta,
fantezia romanticilor este inlocuita de o literature mimetic, intrucat asa cum
afirma Balzac “literature este o oglinda a naravurilor sociale”.
In plan autohton, nuvele “Moara cu noroc” de Ioan
Slavici, publicata in volumul “Novele din popor” (1881) este o scriere
reprezentativa pentru estetica realismului.
In primul rand, literature realista isi propune o
reflectare veridica, obiectiva a realitatii, dobandind astfel, un character
mimetic. Universul fictional imaginat de Slavici cuprinde realitatea satului
Transilvanean din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Ioan Slavici
cuprinde, in nuvela, o confruntare dintre doua mentalitati: una arhaica,
traditional, reprezentata de batrana soacra si noua mentalitate, moderna,
capitalista, reprezentata de Ghita.
Pe de alta parte, “Moara cu noroc” fructifica o
tematica realista. Discursul narativ adduce in fata citittorului o tema reala,
particularizata printr-o alta tema, ce sustine dimensiunea psihologica a
textului, dezumanizarea finite sub puterea mistuitoare a banului.
In aceeasi ordine de idei, caracterul realist al
nuvelei este vizibil si la nivelul constructiei personajelor. De exemplu,
protagonistul Ghita, intruchipeaza un tip uman: este tipul taranului, cizmar
sarac, care isi doreste inavutirea prin mijloace necinstite. Privind sub acest
aspect, personajul poate fi incadrat in tipologia parvenitului, specifica
prozei realiste. Protagonistul se individualizeaza, insa, la nivelul epicului
prin complexitatea trairilor sale interioare. Naratorl surprinde un suflet
zbuciumat, scindat intre doua dorinte, pe cat de puternice, pe atat de
contradictorii: pe de-o parte dorinta de a ramane om cinstit, alaturi de
familie, iar pe de alta parte, dorinta de a se imbogati pe cai necinstite
alaturi de Lica.
Nu in ultimul rand, specific prozei realiste este
stilul obiectiv, impersonal. Intr-adevar naratorul din “Moara cu noroc”,
omniscient, omnipresent, extradiegetic adopta o perspectiva narativa obiectiva
cu o viziune “din darat”. De asemenea, limbajul utilizat in discurs tradeaza
atitudinea anticalofila a scriitorului transilvanean.
Asa cum am afirmat ceva mai sus, universal fictional
al nuvelei “Moara cu noroc” dezvolta o tematica rurala, particularizata prin
tema psihologica a dezumanizarii.
Partea expozitiva a textului surprinde imaginea unui
Ghita, om cinstit, harnic, cumsecade, iubitor de familie, care decide sa ia in
arenda carciuma de la Moara cu noroc pentru a asigura un trai mai bun familiei
sale. Grija si iubirea fata de Ana, sotia sa sunt surprinse de naratorul
omniscient inca de la mutarea familiei la moara. Astfel cititorul afla ca
noaptea, la auzul zgaltaitului morii, Ghita se trezea din somn ca sa vada daca
nu cumva sotia sa s-a dezvelit ca sa o acopere. De asemenea, armonia familiei
carciumarului este evidentiata printr-un detaliu semnificativ: sambata seara,
ca un adevarat ritual, familia se bucura impreuna de profitul obtinut in cursul
saptamanii.
Discursul epic va surpinde, insa, dezumanizarea
carciumarului, indepartarea sa de familie. Intovarasindu-se cu Lica Samanadaul,
Ghita accepta sa fie partas la neleguirile acestuia. Dragostea fata de Ana,
grija exagerata fata de aceasta la inceput, vor fi inlocuite treptat de
brutalitate. Ghita se joaca din ce in ce mai putin cu Ana, iar atunci cand o
face ii lasa urme vinete pe corp. De asemenea armonia familia lasa loc
rupturii, instrainarii protagonistului. Daca odinioara se bucurau impreuna de
castig, in noua sa ipostaza Ghiat este surpins de naratorul omniscient singur,
numarandu-si banii in camaruta de langa birt, tragand cu urechea sa nu fie
vazut de cineva. Protagonistul ajunge pe ultima treapta a degradarii sale
morale cand, la sarbatorile Pastelui isi arunca sotia drept momeala in bratele
Samadaului.
Incipitul nuvelei surpinde un dialog intre batrana
soacra si Ghita. Acest dialog reliefeza conflictul exterior al discursului
epic. Este vorba de un conflict intre mentalitati: mentalitatea traditionala, a
batranei soacre, care opteaza pentru „linistea colibei” si noua mentalitate
mercantila, reprezentata de Ghita care-si doreste un trai mai bun pentru
familia sa. Dar punctul de fuga al textuli lui Slavici il reprezinta conflictul
interior, trasatura specifica nuvelei psihologice. Naratorul omniscient
surprinde macinarea interioara, pana la prabusire, a constiinte
protagonistului.
Cronotopul tradeaza caracterul realist al nuvelei,
prin plasarea actiunii intr-un timp si spatiu bine determinat. Actiunea se
desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare
religioasa: de la Sfantul Gheorghe, pana la Paste. Spatiul actiunii este fixat
prin toponime reale: Arad, Inei, Oradea, Mtii Bihorului etc.
Constructia subiectului aminteste de rigorile
clasicismului prin impartirea discursului narativ in 17 capitole. Secventele
narative sunt redate in ordine cronologica, firul narativ urmarind
dezumanizarea protagonistului.
Modalitatile de caracterizare a personajelor sunt
cele consacrate de proza realista: caracterizarea directa si cea indirecta. La
acestea se adauga mijloace moderne de caracterizare, specifice prozei de
analiza psihologica: monologul interior si stilul indirect liber. Astfel, prin
scenele monologate se tradeaza caracterul slab al protagonistului, neputinta sa
de a se sustrage influentei Samadaului: „Ei ce sa-mi fac? Asa m-a lasat
Dumnezeu...ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai puternic decat vointa mea? Nici
cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare”. De asemenea,
naratorul omniscint recurge la stil indirect liber pentru a reda gandurile
personajului „Dupa o cearta cu Ana, ar fi vrut sa mearga dupa dansa sa-i ceara
iertare si s-o impace; dar era ceva puternic in el care nu-l lasa. Atunci iesi
afar ca sa fie singur cu gandurile sale”.
Sunt de parere ca „Moara cu noroc” de Ioan Slavici
tradeaza viziunea realista a scriitorului asupra lumii, fiind vizibile si
elemente clasice, romantice, sau naturaliste.
Am in vedere, cand afirm aceasta, tematica abordata,
crearea unei literaturi mimetice, a unui personaj complex, sau cronotopul, ca
trasaturi realiste. La acestea se adauga rigurozitatea constructiei discursului
sau caracterul moralizator al nuvelei, ca trasaturi ale clasicismului. Nu in
celede din urma caracterul romantic este surpins prin personajul exceptional
Lica, lafel cum boala lui Ghiat pentru
bani sau ideea de fatalitate a destinului tradeaza influenta naturalista.
In conluziei Moara cu noroc” de Ioan Slavici ramane
un punct de reper pentru realismul romanesc de secol XX, deschizand, mai ales prin
constructia personajului principal drumul spre modernitate.
Nu are opinie personala , dar merge ....
ReplyDeleteSunt de parere ca „Moara cu noroc” de Ioan Slavici tradeaza viziunea realista a scriitorului asupra lumii, fiind vizibile si elemente clasice, romantice, sau naturaliste. Asta ce este?
Delete