Moara cu noroc - Particularitatile nuvelei

 Moara cu noroc - Particularitatile nuvelei

Ioan Slavici

                Se stie ca nuvela este o specie a genului epic in proza, de intindere medie, surprinzand aspectele importante din viata unui personaj. Desfasurata pe un singur fir narativ, actiunea nuvelei se concentreaza in jurul personajului principal; celelalte personaje graviteaza in jurul lui, punandu-i in lumina evolutia. Spre deosebire de povestire, unde se remarca subiectivitatea naratoriala, in nuvela atitudinea autorului este una obiectiva.

                Opera literara „Moara cu noroc” de Ioan Slavici publicata in volumul “Novele din popor” (1881) apartine prin trasaturile sale definitorii speciei litarare nuvela.

                In primul rand, ca in orice nuvela, centrul de greutate este protagonistul: firul narativ urmareste dezumanizarea acestuia sub puterea mistuitoare a banului. Desi Ghita ca personaj central, este punctul de fuga al nuvelei, existenta sa fctionala nu poate fi imaginata in absenta celorlalte personaje, in care se oglindesc aspectele sale pozitive si negative. De exemplu, in raport cu batrana soacra se observa aspiratia spre modernitate, spre nou a personajului, lafel cum in Ana, sotia sa, sau in Lica, partenerul sau de afaceri, se oglindeste caracterul slab al carciumarului.

                In aceeasi ordine de idei, o trasatura specifica nuvelei este obiectivitatea naratoriala. Intr-adevar naratorul din „ Moara cu noroc”, omniscient, omniprezent si extradiegetic adopta o perspectiva narativa obiectiva, ca o viziune „din darat”. De asemenea, limbajul utilizat in discurs tradeaza atitudinea anticalofila a scriitorului transilvanean.

                Incipitul nuvelei surpinde un dialog intre batrana soacra si Ghita. Acest dialog reliefeza conflictul exterior al discursului epic. Este vorba de un conflict intre mentalitati: mentalitatea traditionala, a batranei soacre, care opteaza pentru „linistea colibei” si noua mentalitate mercantila, reprezentata de Ghita care-si doreste un trai mai bun pentru familia sa. Dar punctul de fuga al textuli lui Slavici il reprezinta conflictul interior, trasatura specifica nuvelei psihologice. Naratorul omniscient surprinde macinarea interioara, pana la prabusire, a constiinte protagonistului.

                Cronotopul tradeaza caracterul realist al nuvelei, prin plasarea actiunii intr-un timp si spatiu bine determinat. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe, pana la Paste. Spatiul actiunii este fixat prin toponime reale: Arad, Inei, Oradea, Mtii Bihorului etc.

Constructia subiectului aminteste de rigorile clasicismului prin impartirea discursului narativ in 17 capitole. Secventele narative sunt redate in ordine cronologica, firul narativ urmarind dezumanizarea protagonistului.

Modalitatile de caracterizare a personajelor sunt cele consacrate de proza realista: caracterizarea directa si cea indirecta. La acestea se adauga mijloace moderne de caracterizare, specifice prozei de analiza psihologica: monologul interior si stilul indirect liber. Astfel, prin scenele monologate se tradeaza caracterul slab al protagonistului, neputinta sa de a se sustrage influentei Samadaului: „Ei ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeu...ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai puternic decat vointa mea?ici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare”. De asemenea, naratorul omniscint recurge la stil indirect liber pentru a reda gandurile personajului „Dupa o cearta cu Ana, ar fi vrut sa mearga dupa dansa sa-i ceara iertare si s-o impace; dar era ceva puternic in el care nu-l lasa. Atunci iesi afar ca sa fie singur cu gandurile sale”.

Poate cea mai reprezentativa relatie intre personajele nuvelei este cea intre Ghita si Lica. In calitatea lor de purtatoare de semnificatie ale mesajului discursiv, cele doua personaje sunt reprezentari a doua lumi: Ghita provine din lumea traditionala, arhaica, incercand sa se adapteze noilor structuri capitaliste. In schimb, Lica, partenerul sau de afaceri este un adaptat al noii lumi.

O prima secventa narativa menita a surpinde relatia dintre cele doua personaje este cea in care Lica isi face aparitia la carciuma. Deoarece relatia de tip capitalist presupune subordonarea partenerului de afaceri, Samadaul isi impune inca de la inceput regulile in fata noului carciumar: „vreau sa stiu in tot deauna cine trece pe aici, cine ce zice, cine ce face. Cred ca ne-am inteles!”. Pentru a ramane in aceasta noua lume, carciumarul este nevoit sa accepte conditiile impuse de stapanul locurilor.

Sub puterea Samadaului si, mai ales, atras fiind de mirajul imbogatirii, Ghita accepta sa i se subordoneze lui Lica, nuvele urmarid procesul dezumanizarii. Discutia dintre cele doua personaje despre importanta prieteniei in relatia de afaceri, vine sa intareasca raportul manipulator – manipulat, stabilit intre cei doi. Dupa uciderea de catre Lica a unei femei vaduve, in scopul jefuirii ei carciumarul devine partas la acest act criminal, afirmand in fata Samadaului „ Tu nu esti om, Lica, ci diavol!”. Multumit ca si-a subordonat partenerul de afaceri, Samadaul ii raspunde ironic: „Tu esti om cumsecade, Ghiat, dar am facut din tine un om vinovat”.

Sunt de parere ca „Moara cu noroc” de Ioan Slavici tradeaza viziunea realista a scriitorului asupra lumii, fiind vizibile si elemente clasice, romantice, sau naturaliste.

                Am in vedere, cand afirm aceasta, tematica abordata, crearea unei literaturi mimetice, a unui personaj complex, sau cronotopul, ca trasaturi realiste. La acestea se adauga rigurozitatea constructiei discursului sau caracterul moralizator al nuvelei, ca trasaturi ale clasicismului. Nu in celede din urma caracterul romantic este surpins prin personajul exceptional Lica, lafel  cum boala lui Ghiat pentru bani sau ideea de fatalitate a destinului tradeaza influenta naturalista.

                In conluziei Moara cu noroc” de Ioan Slavici ramane un punct de reper pentru realismul romanesc de secol XX, deschizand, mai ales prin constructia personajului principal drumul spre modernitate.