Moara cu noroc - Tema si viziunea despre lume

Moara cu noroc  - Tema si viziunea despre lume

Ioan Slavici

                Incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe fondul aparitiei unei noi clase sociale, burghezia, al dezvoltarii industriei si a presei, se contureaza un nou current literar, ce poarta numele de realism. Odata cu aparitia realismului, pentru prima oara in Franta, fantezia romanticilor este inlocuita de o literature mimetic, intrucat asa cum afirma Balzac “literature este o oglinda a naravurilor sociale”.

                In plan autohton, nuvele “Moara cu noroc” de Ioan Slavici, publicata in volumul “Novele din popor” (1881) este o scriere reprezentativa pentru estetica realismului.

                In primul rand, literature realista isi propune o reflectare veridica, obiectiva a realitatii, dobandind astfel, un character mimetic. Universul fictional imaginat de Slavici cuprinde realitatea satului Transilvanean din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Ioan Slavici cuprinde, in nuvela, o confruntare dintre doua mentalitati: una arhaica, traditional, reprezentata de batrana soacra si noua mentalitate, moderna, capitalista, reprezentata de Ghita.

                Pe de alta parte, “Moara cu noroc” fructifica o tematica realista. Discursul narativ adduce in fata citittorului o tema reala, particularizata printr-o alta tema, ce sustine dimensiunea psihologica a textului, dezumanizarea finite sub puterea mistuitoare a banului.

                In aceeasi ordine de idei, caracterul realist al nuvelei este vizibil si la nivelul constructiei personajelor. De exemplu, protagonistul Ghita, intruchipeaza un tip uman: este tipul taranului, cizmar sarac, care isi doreste inavutirea prin mijloace necinstite. Privind sub acest aspect, personajul poate fi incadrat in tipologia parvenitului, specifica prozei realiste. Protagonistul se individualizeaza, insa, la nivelul epicului prin complexitatea trairilor sale interioare. Naratorl surprinde un suflet zbuciumat, scindat intre doua dorinte, pe cat de puternice, pe atat de contradictorii: pe de-o parte dorinta de a ramane om cinstit, alaturi de familie, iar pe de alta parte, dorinta de a se imbogati pe cai necinstite alaturi de Lica.

                Nu in ultimul rand, specific prozei realiste este stilul obiectiv, impersonal. Intr-adevar naratorul din “Moara cu noroc”, omniscient, omnipresent, extradiegetic adopta o perspectiva narativa obiectiva cu o viziune “din darat”. De asemenea, limbajul utilizat in discurs tradeaza atitudinea anticalofila a scriitorului transilvanean.

                Asa cum am afirmat ceva mai sus, universal fictional al nuvelei “Moara cu noroc” dezvolta o tematica rurala, particularizata prin tema psihologica a dezumanizarii.

                Partea expozitiva a textului surprinde imaginea unui Ghita, om cinstit, harnic, cumsecade, iubitor de familie, care decide sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc pentru a asigura un trai mai bun familiei sale. Grija si iubirea fata de Ana, sotia sa sunt surprinse de naratorul omniscient inca de la mutarea familiei la moara. Astfel cititorul afla ca noaptea, la auzul zgaltaitului morii, Ghita se trezea din somn ca sa vada daca nu cumva sotia sa s-a dezvelit ca sa o acopere. De asemenea, armonia familiei carciumarului este evidentiata printr-un detaliu semnificativ: sambata seara, ca un adevarat ritual, familia se bucura impreuna de profitul obtinut in cursul saptamanii.

                Discursul epic va surpinde, insa, dezumanizarea carciumarului, indepartarea sa de familie. Intovarasindu-se cu Lica Samanadaul, Ghita accepta sa fie partas la neleguirile acestuia. Dragostea fata de Ana, grija exagerata fata de aceasta la inceput, vor fi inlocuite treptat de brutalitate. Ghita se joaca din ce in ce mai putin cu Ana, iar atunci cand o face ii lasa urme vinete pe corp. De asemenea armonia familia lasa loc rupturii, instrainarii protagonistului. Daca odinioara se bucurau impreuna de castig, in noua sa ipostaza Ghiat este surpins de naratorul omniscient singur, numarandu-si banii in camaruta de langa birt, tragand cu urechea sa nu fie vazut de cineva. Protagonistul ajunge pe ultima treapta a degradarii sale morale cand, la sarbatorile Pastelui isi arunca sotia drept momeala in bratele Samadaului.

                Incipitul nuvelei surpinde un dialog intre batrana soacra si Ghita. Acest dialog reliefeza conflictul exterior al discursului epic. Este vorba de un conflict intre mentalitati: mentalitatea traditionala, a batranei soacre, care opteaza pentru „linistea colibei” si noua mentalitate mercantila, reprezentata de Ghita care-si doreste un trai mai bun pentru familia sa. Dar punctul de fuga al textuli lui Slavici il reprezinta conflictul interior, trasatura specifica nuvelei psihologice. Naratorul omniscient surprinde macinarea interioara, pana la prabusire, a constiinte protagonistului.

                Cronotopul tradeaza caracterul realist al nuvelei, prin plasarea actiunii intr-un timp si spatiu bine determinat. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe, pana la Paste. Spatiul actiunii este fixat prin toponime reale: Arad, Inei, Oradea, Mtii Bihorului etc.

                Constructia subiectului aminteste de rigorile clasicismului prin impartirea discursului narativ in 17 capitole. Secventele narative sunt redate in ordine cronologica, firul narativ urmarind dezumanizarea protagonistului.

                Modalitatile de caracterizare a personajelor sunt cele consacrate de proza realista: caracterizarea directa si cea indirecta. La acestea se adauga mijloace moderne de caracterizare, specifice prozei de analiza psihologica: monologul interior si stilul indirect liber. Astfel, prin scenele monologate se tradeaza caracterul slab al protagonistului, neputinta sa de a se sustrage influentei Samadaului: „Ei ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeu...ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai puternic decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare”. De asemenea, naratorul omniscint recurge la stil indirect liber pentru a reda gandurile personajului „Dupa o cearta cu Ana, ar fi vrut sa mearga dupa dansa sa-i ceara iertare si s-o impace; dar era ceva puternic in el care nu-l lasa. Atunci iesi afar ca sa fie singur cu gandurile sale”.

                Sunt de parere ca „Moara cu noroc” de Ioan Slavici tradeaza viziunea realista a scriitorului asupra lumii, fiind vizibile si elemente clasice, romantice, sau naturaliste.

                Am in vedere, cand afirm aceasta, tematica abordata, crearea unei literaturi mimetice, a unui personaj complex, sau cronotopul, ca trasaturi realiste. La acestea se adauga rigurozitatea constructiei discursului sau caracterul moralizator al nuvelei, ca trasaturi ale clasicismului. Nu in celede din urma caracterul romantic este surpins prin personajul exceptional Lica, lafel  cum boala lui Ghiat pentru bani sau ideea de fatalitate a destinului tradeaza influenta naturalista.

                In conluziei Moara cu noroc” de Ioan Slavici ramane un punct de reper pentru realismul romanesc de secol XX, deschizand, mai ales prin constructia personajului principal drumul spre modernitate.