O scrisoare pierduta – Personaj principal

O scrisoare pierduta – Particularitatile de construcite a unui personaj

I.L. Caragiale

                Teatrul isi creeaza un microunivers propriu, in care dramaturgul se substitue naturii, zamislind personaje si locuri noi, facand din vis realitate, aducand in fata spectatorilor o lume noua. Actorii sunt cei care insufletesc personajele imaginate de dramaturg, un adevarat prometeu care creeaza viata din nimic. Spre deosebire de tragedie, specie a genului dramatic care aduce in prim plan personaje din inalta clasa sociala, comedia se opreste asupra satirizarii defectelor fiintei umane, starnind astfel rasul.

                „O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri care isi propune sa starneasca rasul prin surpinderea unor situatii comice si a unor tipologii umane. Lumea infatisata de Caragiale este un adevarat spectacol al mastilor, o lume de parveniti si demagogi pentru care singurul scop existential este reprezentat de interesul propriu, de castigul imediat. Intre acestia se distinge personalitatea lui Nae Catavencu.

                Statutul social al personajului este surpins in didascaliile din debutul piesei. Nae Catavencu este „avocat, director-proprietar al ziarului <<Racnetul Carpatilor>>, prezident fondator al Societatii Enciclopedice Cooperative <<Aurora Economica Romana>>”. Se remarca, aici, un comic de intentie, prin dorinta dramaturgului, de a surprinde discrepanta dintre esenta personajului si aparenta.

                Psihologia personajului ii dezvaluie o inteligenta mecanica, bazata pe instinctul parvenirii. Nae Catavencu isi doreste cu ardoare functia de deputata, dar nu este capabil nici de analiza si nici de reflexie. Personajul nu este capabil sa-si stabileasca atuurile si slabiciunile pentru functia la care adera. De asemenea, nu isi stabileste un plan politic de actiune coerent. El stie doar ca trebuie sa parvina si in acest scop actioneaza instinctual.

                La fel ca toate personajele din comediile lui Caragiale, existenta lui Nae Catavecu nu se inscriei in sfera moralitatii. Singura lui arma politica pe care o foloseste in dobandirea functiei de deputat este sondajul. Se foloseste de scrisoarea de amor si ameninta ca o va face publica daca nu va fi sustinut in alegeri.

                Firea cameleonica pare sa fie principala trasatura de caracter a personajului, fapt dovedit inca din numele acestuia: Catavencu provine de la „catovcica” ce inseamna haina de blana ce poate fi purtata pe doua fete. La inceputul piesei, cand detine scrisoare ca obiect al santajului se arat orgolios, inflexibil, nedispus sa accepte o alta solutie decat aceea de a fi sustinut in alegeri. La fianal cand pierde scrisoarea, renunta la orgoliu si, supus si umil, ii cere iertare Zoei vazand in aceasta singura cale de a se salva. Ba mai mult accepta sa conduca festivitatea de numire in functie a noului ales, Agamemnon Dandanache.

                O alta trasatura definitorie a personajului poate fi considerata demagogia. Aceasta trasatura se releva in seara discursului pe care il rosteste in fata electoratului. Trece plin de importanta printre multime pentru a ajunge la tribuna unde va tine discursul. Se arata vizibil emotionat, tusind si stergandu-se de sudoare. Catavencu detine arta disimularii, se comporta ca un actor desavarsit, scopul sau fiind acela de a atrage atentia celor din jur. Sustine cu tarie ideea de progres al tarii, dar in realitatea nu-si doreste decat atingerea scopului propriu. Demagogia personajului se dezvaluie in momentul aparitiei Cetateanului turmentat, cand se simte vizibil deranjat si iritat de interventia omului simplu, in slujba caruia trebuie sa se puna.

                Cronotopul, surpins in didascaliile de la inceputul piesei, este semnificativ pentru viziunea despre lume a dramaturgului. Actiunea se petrece „ in capitala unui judet de munte”, „in zilele noastre”. Alegerea unui cronotop nedeterminat surpinde tocmai intentionalitate actului artistic a unui scriitor care si-a propus sa redea in opera tipologii umane si aspecte cu caracter general, in acest sens Nae Catavencu reprezinta tipul politicianului demagog, lipsit de scrupule, dornic de parvenire.

                Conflictul dramatic principal este unul exterior si consta in lupta pentru puterea politica intre cele doua tabere adverse: cea care sustine candidatura la functia de deputat a lui Farfuridi si tabara lui Nae Catavencu a intelectualilor de la redactia ziarului „Racnetul Carpatilor”. Discursul dramatic se contureaza insa pe conflictul comic generat de discrepanta dintre esenta si aparenta, dintre ceea ce vor sa para persoajele si ce sunt ele defapt in realitate. In constructia personajului Nae Catavencu se remarca un comic de intentie, rasul fiind starnit de diferenta dintre numeroasele titluri sociale ale personajului si vidul sau caracterial.

                Modalitatile de caracterizre sunt cele specifice textului dramatic. Portretul lui Nae Catavencu este realizat atat prin mijloace directe, cat si indirecte. Predomina insa cele din urma, caracterul personajului reiesind din gesturi, fapte, atitutdini sau relatia cu celelalte personaje. Prin intermediul dialogului personajul comunica si se comunica. De asemenea, numele si didascaliile devin, la nivel textual, alte mijloace de carcterizare ale personajului.

                Nu in ultimul rand, limbajul devine in opera lui Caragiale, o alta forma de carcaterizare a personajelor. Lipsa de cultura si de coerenta logica a lui Nae Catavencu se releva atat din utilizarea unor termeni improprii (ii numeste „capitalisti” pe locuitorii capitalei), cat si a unor enunturi fara sens „ industria romana este admirabila, sublima am putea spune, dar lipseste cu desavarsire” sau „ dupa lupte seculare care au durat 30 de ani”.

                Sunt de parere ca, prin comedia „O scrisoare pierduta”,  I.L. Caragiale ironizeaza imaginea societatii politice a vremii sale, o societate lipsita de principii morale.

                Am in vedere, cand afirm aceasta realizarea unor tipologii de personaje, dintre care cel mai semnificativ pare sa fie Nae Catavencu. Acesta oglindeste demagogia unei clase politice, pentru care interesul central este cel individual. Cu toate ca afirma ca-si doreste progresul tarii, Catavencu are o singura dorinta: aceea de a parveni.

                In concluzie, prin personajele creeate spectatorul comediei „O scrisoare pierduta” are accest la imagineaza si la mentalitatea unei epoci, a carei problematica pare sa fie una actuala.