Ultima noapte de dragoste, intuia noapte de război - Relația doua personaje

Ultima noapte de dragoste, intuia noapte de război  - Relația dintre doua personaje

Camil Petrescu

                Diferența dintre omul tradițional si cel modern se poate stabili, având in vedere rElația pe care acesta o stabilește cu transcendenta. Daca pentru omul tradițional lumea exterioara exista independent de voința lui, omul modern considera ca singura realitate pe care o poate percepe este cea interioara, a propriei conștiințe. Daca omul tradițional crede in existenta unui Dumnezeu si a unui destin prestabilit, omul modern traversează criza comunicării cu transcendenta, caci, ASA cum afirma Nietzsche „Dumnezeu a murit”. Omul modern se constitui pe sine ca divinitate sau căuta Absolutul in diferite experiențe existențiale: iubirea, războiul, puterea politica, erudiția etc.

                Semnificativa pentru viziunea moderna a scriitorului asupra lumii este rElația dintre personajele Stefan Georghidiu si ELA din romanul subiectiv de analiza psihologica „Ultima noapte…” a lui Camil Petrescu apărut in 1930.

                In primul RAND, discursul narativ al romanului abordează, in maniera moderna, doua teme fundamentale, percepute ca forme de cunoaștere a sinelui si a lumii: iubirea si războiul. In urma parcurgerii celor doua experienţe, a iubirii cu Ela si a războiului pe frontul Primului Război Mondial, protagonistul ajunge la concluzia ca drama colectiva este mult mai importanta si mai puternica decât cea individuala, absolutul morții eclipsând absolutul iubirii.

                In al doilea RAND, fiind un roman de analiza psihologica, „Ultima noapte…” dezvolta un amplu conflict interior pe care-l traversează naratorul-personaj. RElația dintre el si ELA pe care o analizează cu luciditate din interior ii provoacă o reala suferința. Cei doi ani de căsnicie sunt aduși in prezentul unei conștiințe, pentru a fi analizați cu luciditate. Frământările interioara ale protagonistului provin din schimbările de atitudine ale celei pe care a considerat-o „suflet din sufletul meu”. Trăind experiența frontului, viziunea personajului se schimba. Puternic afectat de ororile din război el reușește sa se distanțeze de suferința din iubire, de tot trecutul.

                In aceeași ordine de idei, in vederea susținerii autenticității trăirilor naratorului-personaj, se renunța la perspectiva naratorială obiectiva din proza tradiționala, in vederea adaptării unei perspective subiective, cu o viziune „împreuna cu”. Naratorul devine un pacient obligat sa se confeseze in fata cititorului cu o sinceritate ostentativa. Cititorul are acces la rElația dintre Stefan si ELA doar printr-o singura perspectiva, cea a naratorului-personaj. El nu se poate pronunța, tocmai din aceasta cauza, asupra fidelității sau infidelității Elei.

                Nu in ultimul RAND, modalitățile de caracterizare sunt cele specifice prozei de analiza psihologica: monologul, autoanaliza, introspecția. Trataturile de caracter ale personajelor se evidențiază si prin modul in care personalitatea acestora se reflecta in conștiința celorlalte personaje. De exemplu, unchiul Nae ii surprinde lui Stefan incapacitatea de a se adapta la spirtul mercantil al lumii in care traiste: „ N-ai spirit practic. Ai sa-ti pierzi toata averea. Cu Kant ala al dumitale si cu Schopenhauer nu faci nici brânza in afaceri!”. De asemenea, ELA ii surprinde o bunătate excesiva, spunând ca poate fi calcat ușor in picioare de oricine. Relația lui Stefan cu ELA, suferința si toate atitudinile pe care i le provoacă acest mariaj se constitui in adevărate mijloace indirecte de caracterizare.

                Statutul social al protagonistului este surprins inga din incipitul romanului: „luam parte ca proaspăt sublocotenent la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei, intre Bușteni si Predeal.” Acest pasaj din incipit, ii surprinde si dimensiunea psihologica. Astfel, adopta o atitudine ironica fata de artificialitatea frontului, sustinând ca „zece porci tigănesti cu boturi puternice ar putea tarama in mai Putin de jumătate de zi toate aceste fortificații”. Spre deosebire de Stefan, statutul social al Elei este surprins in al doilea capitol. Afla despre aceasta ca este studenta la Litere si cea mai frumoasa fata de la Universitate. Începând cu capitolul al doilea, cele doua personaje apar in ipostaza de studenți la Filozofie si Litere si de șot si șotie. Stefan traiste alături de șotia sa, ELA, o iubire-pasiune. Primirea unei moșteniri neașteptate de la unchiul avar Tache, va produce schimbări in statutul social si psihologic al personajelor. Atrasa de dimensiunea materiala a existentei, de disuriile despre bai si de mondenitatea, ELA pare sa se distanțeze de idealul de feminitate, fapt care-i generează lui Stefan o stare de permanenta incertitudine si suferința.

                Spre deosebire de ELA, existenta personajului Stefan Georghidiu este plasata sub semnul moralității la fel ca toate personajele masculine din operele lui C. Petrescu fie ca este vorba de roman sau dramaturgie.  Stefan nu poate face niciun gest care sa nu fie dictat de o conștiința puternica. Deși încearcă, asemenea șotiei lui sa se adapteze la lumea in care traiste, personajul-narator romane, in cele din urma un inadaptat, spre deosebire de ELA care reușește cu ușurința sa se adapteze la noua lume mercantila. Lumea lui este una a ideilor, a principiilor absolute, in vreme ce lumea celorlalţi, inclusiv a Elei, este una a relativului, a compromisului. Inadaptabilitatea lui Stefan la lumea in care traiste, ii va declanșa drama sa interioara.

                Așadar, principala trăsătura de caracter a personajului Stefan Georhidiu este inadaptabilitatea, in timp ce cea a Elei este tocmai adaptabilitatea. Patru capitole din prima parte a romanului surprind trecutul povestii de iubire dintre Stefan si ELA. ASA cum personajul susține in timpul discuției de la popota ofițerilor iubirea este un proces de autosugestie. La o autoanaliza a sentimentelor Stefan si da seama ca iubirea lui fata de ELA a luat naștere din satisfacerea unui orgoliu masculin: „MA simțeam flatat sa mas tiu atât de patima iubit de cea mai frumoasa colega de la Universitate”. O iubire născuta din orgoliu se va transforma in curând intr-o iubire-pasiune, iar ELA devine „suflet din sufletul meu”. Cei doi se căsătoresc si, deși trăiesc modest din punct de vedea material, sunt fericiți. Lui Stefan i se pare ca traiste o iubire inălţătoare si ca s-a sustras realității. Primirea pe neașteptate însa a unei moșteniri de la Unchiul Tache va declanșa criza matrimoniala a cuplului. ELA pare sa se distanțeze de idealul de feminitate imaginat de Georghidiu, fiind tot mai atras de discuțiile despre bani, de mondenitatea, de domnul G. Acest fapt IL nemulțumește pe Stefan si ii provoacă suferința: „As vrut-o mereu feminina deasupra acestor discuții vulgare”. Prima ruptura a cuplului are loc odată cu excursia de la Odobești. Stefan se desparte de ELA si experimentează iubirea de tip Don Juan: „eram văzut aproape in fiecare seara la brațul altei femei”. Cu toate acestea, Gheroghidiu traiste nostalgia iubirii-pasiune: „Am reluat legătura cu toate prietenele Elei, dintr-una mi-am făcut amanta ca sa aflu vesti despre ea”. Cei doi se impaca insa Stefan se va confrunta cu o alta suferința decisiva, cea a războiului.

 Constintizandu-si limitarea propriului eu, Stefan simte nevoia sa trăiască experiența războiului, „sa afle ce este războiul adevărat”. Realitatea frontului este însa una diferita de cea imaginata de personaj. Războiul nu înseamnă acte de eroism si vitejie, recunoașterea meritelor, ci, din potriva, haos, ordine contradictorii ale superiorilor, spaima in fata morții. Semnificativa in acest sens, este secvența narativa in care Stefan Gheorghidiu urca in fruntea propriului batalion, muntele Măgura, iar când ajunge in vârf constata ca armata romana si-a întors tunurile împotriva propriilor trupe. Capitolul intitulat „Ne-a acoperit amantul lui Dumnezeu” reda vițiul si auditiv imaginea apocaliptica a războiului. Experiența frontului ii permite lui Gheorghidiu sa se detașeze de trecut, de suferința din dragoste: „nevasta-mea, amantul ei, bucuriile si minciunile lor sunt nesemnificative in fata suferințe acestor oameni dintre care unii vor muri in 10-15 minute”. Tot pe front, personajul descoperă amiciția, apropierea fata de cei de care lupta. Aceștia devin „Soldații mei, singurii care contează cu adevărat pentru mine; restul lumii este doar teoretic”.

Sunt de părere ca Vinea moderna asupra lumii a scriitorului se reflecta in relația dintre personajele Stefan Gheorghiu si ELA. Am in vedere, când afirm aceasta, mai intui criza a sinelui, a omului modern. Gheorghiu si recunoaște limitarea propriului eu si de aceea optează pentru experimentarea celor doua forme de cunoaștere: cea a iubirii si cea a războiului. Mai apoi, protagonistul traversează criza comunicării cu ceilalți si in special cu șotia sa, ELA. Inadaptata, pe toate planurile, Gheorghiu alege in final starea de ataraxie. Nu in cele din urma protagonistul, ateu convins, traiste si criza comunicării cu transcendenta.

In concluzie, relația dintre cele doua personaje, Stefan si ELA, romane reprezentativa pentru viziunea despre lume a autorului si pentru modernismul promovat de romancierii din perioada interbelica.